Vezuviu, o incursiune neexplozivă

 

O incursiune neexplozivă

Îmi doream să urc pe un vulcan încă de când am învățat la școală despre aceste formațiuni geologice absolut fascinante. Vezuviu a fost mereu prima opțune pentru că (deocamdată) este liniștit și ușor de ajuns dacă ești în vacanță la Roma sau Napoli. Curiozitatea față de vulcani a fost mai puternică decât cea pentru ghețari, pe care i-am văzut oricum în Austria montană. Problema este că acum vreau să ajung pe niște vulcani ceva mai periculoși. Poate Etna?

Plimbare sub arșița soarelui

Am plecat din Roma și după vreo două ore de mers cu mașina eram deja în parcarea de la poalele Vezuviului. Vulcanul se vede de pe șosea, pare un deal mai măricel, care se diferențiază însă de restul formelor de relief datorită formei sale conice. Eram extrem de nerăbdătoare și aveam în sânge un strop de adrenalină. Parcarea asfaltată se află în mijlocul unei păduri arse, imaginea este impresionantă și se poate vedea magma întărită. De aici am luat un microbuz care urcă până pe la jumătatea Vezuviului. Prețul este derizoriu și merită dacă nu ai chef să faci o oră pe jos până acolo. Apoi, am luat-o la pas pe o cărare prăfuită și plină de pietricele de origine vulcanică, din care am șutit și eu câteva ca amintire.  Se urcă cam trei sferturi de oră, poate și mai repede, însă noi am prins niște călduri infernale și drumul mi s-a părut mai anevoios decât în realitate. Speram, de altfel, ca pe vulcan să fie ceva mai răcoare, dar nu am avut noroc. Aproape de crater se vând biletele de acces.

Experiența unui vulcan activ și nu prea

Statistic, Vezuviul a erupt cam la fiecare 40 de ani, iar acum autoritățile sunt în alertă pentru că activitatea a fost întreruptă de vreo 80 și se așteapă oricând să înceapă cutremurele. Am urcat până pe buza craterului, dar am fost ușor dezamăgită – în capul meu arăta altfel – pentru că am găsit o mare groapă, un povârniș plin de roci și praf. Evident, nu poți să cobori în crater, locul este împrejmuit cu un gard de lemn. Dacă privești atent, observi din loc în loc cum gazele sunt emanate. Nici nu aș fi bagat de seamă, dacă nu mi-ar fi atras atenția băiatul meu. Sus, italienii au improvizat o mică terasă, unde vând cafea, Limoncello (nu mai beau așa ceva în viața mea), vin sau apă. De acolo nu se văd Pompeii ori Herculaneum, dar prin masivul strat de poluare se zărește Napoli și marea. Vezuviul este cunoscut în istorie din cauza erupției din anul 79, când a omorât mii de oameni și a distrus orașul Pompeii. Rezervorul de magmă este la șapte kilometri adâncime. El a erupt virulent ultima dată în 1944, provocând moartea a zeci de oameni și pagube materiale mari. Ceea ce mi s-a părut frapant este că la poalele vulcanului și pe drumul până la el, deci într-o zonă unde teoretic poate ajunge lava în cazul unei erupții, au fost construite multe pensiuni și restaurante măricele. Și stau și mă întreb de ce să investești în așa ceva, ba mai mult mă îndoiesc că având în vedere riscul, se poate face vreo asigurare.

Please follow and like my post:

One thought on “Vezuviu, o incursiune neexplozivă

Leave a Reply

Your email address will not be published.