San Marino, orașul-enclavă

San Marino, a doua enclavă din Italia

Serenissima Repubblica di San Marino este un stat suveran de 61 de kilometri pătrați, situat în partea de est a Italiei, aproape de marea Adriatică, în munții Apenini. Este un loc pe care mi-am dorit mereu să-l văd, pentru că era o curiozitate pentru mine, și pe care l-am vizitat într-o singură zi, vara trecută.


Orașul San Marino, capitala statului, este frumușel, însă, din punctul meu de vedere, cam plin de kitch. Muzeul torturii, al curiozităților etc sau chioșcurile prea elegante pur și simplu nu au ce căuta lângă străzile și casele pietruite, specifice unei fortărețe ori lângă vegetația mediteraneeană și atmosfera din urbe. 

 

 

Lucruri inedite


Statul San Marino este redus ca dimensiune, dar împărțit în nouă comune (castele), fiecare cu oraș de reședință și localități mici. Mi-a plăcut la nebunie că mașinile aveau plăcuțe de înmatriculare pe care se vedeau de la o poștă însemnele republicii și numele acesteia. Aveau un aer atât de festiv! De altfel, aici numărul autoturismelor este mai mare decât al locuitorilor, așa că să nu ne mai plângem de București. La intrarea în capitală ne-a întâmpinat o doamnă polițist îmbrăcată cu o uniformă albastră cu portocaliu, care dirija circulația ca o balerină. Mișcările ei erau grațioase, dar ferme. Instituțiile principale ale statului sunt foarte vizibile și ne-am amuzat pentru că pentru o țară atât de mică este extrem de bine organizată; noi am privit-o ca pe o joacă, însă sanmarinezii sunt serioși când e vorba de politică.

San Marino,

un stat la înălțime

Străduță din San Marino,

la primele ore ale dimineții

 

San Marino nu face parte din Uniunea Europeană, dar are voie să folosească moneda euro și, mai mult, are voie să își pună însemnele statale pe ea.
Sunt puține monede de acest fel și, de obicei, ele sunt vânate de colecționari.

 

Din câte am înțeles, statul San Marino este condus, pe baza unei constituții care are șase cărți și care datează din secolul al XVI-lea, de doi șefi de stat. Normal, la ce întindere are, merită! Aceștia sunt aleși din partide politice diferite (ca să nu iasă zâzanie și să fie un echilibru de forțe constant) și se schimbă la șase luni. Am făcut un calcul și am ajuns la concluzia că măcar o dată în viața fiecare sanmarinez ajunge să fie șef de stat, dacă vrea. Partea cea mai interesantă este că foarte multe femei au îndeplinit rolul suprem în stat și, în 2007, sanmarinezii au ales o persoană cu dizabilități. În momentul în care se trage linie și se cântărește atent activitatea fiecărui șef de stat, există posibilitatea ca acesta să fie sancționat legal, dacă locuitorilor li s-a părut că nu a făcut ceea ce trebuie. Cum era de așteptat, economia țării duduie. Armata este mică și compusă mai mult din voluntari, apărarea statului căzând în responsabilitatea Italiei.

Heading

O privire rapidă


Vizitarea orașului San Marino este de fapt o plimbare mai lungă pe străduțe care urcă și coboară. Peisajele de pe culmi sunt frumoase și te poți odihni la terasele, restaurantele și gelateriile dichisite. Centrul istoric este patrimoniu UNESCO. Poți să arunci o privire în Basilica di San Marino, Palazzo dei Capitani, Palazzo Pubblico, la cele trei turnuri ale orașului sau să admiri piețele del Titano ori Garibaldi. Populația din capitală are un pic peste 4.000 de locuitori, iar suprafața este de aproximativ șapte kilometri pătrați.

Limba oficială a statului este italiana și, deși cultura sanmarineză este asemănătoare celei italiene, există și diferențe, inclusiv în gastronomie.

Please follow and like my post:

One thought on “San Marino, orașul-enclavă

  1. Binevenite aceste impresii!
    Singurul lucru pe care il stiam despre San Marino e acela ca, Little Tony, un cantaret italian preferat de mine, s-a nascut aici:))

Leave a Reply

Your email address will not be published.